Calatorii,Preparate Romanesti,Mediterana,Asia,Franta,Slow Food.

duminică, 18 iulie 2010

Despre Tochitura Moldoveneasca!

Am citit undeva pe un blog o reteta care se intitula:tochitura munteneasca.Am lasat un comentariu,dar trebuie sa spun ca nu pot sa trec asa usor peste asta.Mama mea,moldoveanca m-a invatat sa vorbesc intr-un fel,si asta e limba mea materna.Tochitura e un regionalism,inseamna tochitura.Bine,limba romana e in continua transformare,nu despre asta e vorba,dar parca te doare cand un preparat nu este inteles,sau altceva ne este adus in farfurie sub alta denumire.Am fost in muntenia si dobrogea si in unele meniuri exista si tochitura moldoveneasca.Daca cereai asa ceva ti se aducea ostropel,cu branza si mamaliga.Totusi in carti si manuale dinainte de 1989,am citit despre tochitura dunareana sau tochitura dobrogeana.Doamna care a publicat pe blog reteta de tochitura munteneasca,nu a gresit.Pur si simplu a bucatarit ceva,a schimbat un nume sau l-a adaugat si a publicat ceva ce a crezut poate,ca este inedit.Gresit este insa a vinde ceva drept altceva,a denatura un preparat,care ar putea foarte bine sa fie marca inregistrata in Europa,pentru ca putine sunt preparatele originale romanesti.Deaceea imi permit sa amintesc reteta tochiturii,asa cum era facuta si inca se mai face in unele locuri la tara.Trebuie sa spun ca sunt si restaurante unde se pastreaza idea de baza,cea de a pregati preparatul lent,traditional, respectand originalul.Originalul a plecat de la o nevoie obiectiva a celor ce au pregatit prima oara tochitura:conservarea.Tochitura inseamna topitura,deaceea nu va apucati de ea daca nu aveti obiectul cel mai important:ceaunul.N-am sa dau gramaje,am sa va povestesc ca sa va imaginati.Tochitura se face iarna,la taierea porcului.Inainte nu existau frigidere deaceea oamenii si-au imaginat acest procedeu.Tochitura este o veritabila mostra de slow food,un mod de a gati care azi este de neacceptat pentru cei de la oras care se grabesc.Totusi mai sunt oameni la tara,care infierbanta ceaunele in care pun bucatile de grasime la topit,la foc molcom.Gospodarii aleg bucatile de care au nevoie imediat,in general cele mai bune,carnea mai grasa,de calitatea a doua cum ar spune macelarii mergand linistita si la ceaun.Topirea este un proces lung,pentru ca se face multa carne odata si cea de la fund s-ar arde,in timp ce deasupra alte bucatele ar ramane crude.Dar care ar fi secretul unui gust adevarat de tochitura?Nici un secret,doar ca nu trebuie sa punem apa,nu fierbem carnea ,o topim.In functie de cantitatea de carne,un gospodar ar putea sa mestece in marele ceaun si pana la 8 ore,desigur nu pe uscat.Vinul,insa,au observat gospodarii,e bun si pentru tochitura.Desigur trebuie adaugat la final,fiind acru ar intari carnea daca ar fi pus de la inceput.Dar oare numai carne merge la tochitura?Desigur,nu.Daca am rezista ispitei de a arunca in tigaie ficatul proaspat,sau rinichiul,si daca nu ar merge in alte preparate cum ar fi drobul sau cighirul,am putea fara rusine sa innobilam tochitura cu sute de bucatele din aceste minunate daruri.Ce mai merge in tochitura?Daca am avea si carnatii gata,am putea sa-i punem,proaspeti sau afumati,tot in ceaunul minune,impreuna cu usturoi si cimbru.Boiaua dulce este uneori si ea adusa la concurenta cu piperul si usturoiul dar nu in toate gospodariile.Pe scurt astea ar fi.Eu as adauga si coaste afumate sau proaspete.Dar n-as uita in ruptul capului sa pun un chil de vin,sa aromeze carnea.Unii pun si foi de dafin,altii mai nou rozmarin crengute.Toata carnea trebuie sarata corespunzator,si merge la borcan,in untura care a lasat-o,tocmai in fundul beciului la intuneric si racoare.In miezul iernii.o scoatem incalzim cat avem nevoie,indepartam untura si infulecam.Bine inteles,oamenii au vazut cu timpul ca nu merge asa goala,ba uneori te si ineci cu ea.Deaceea,tot din beci,din alt borcan au pus cas framantat si sarat asta vara,au prajit un ou in untura lasata,au facut o mamaliga si astfel au completat o minune.O minune pentru ca alimentele se completeaza excelent.Branza rece,mamaliga fierbinte,oul cleios si carnea crocanta,toate intr-o hora taraneasca veche.Eu cred ca nu trebuie reteta pentru asta,fiecare sa-si faca asa cum vrea,dar sa pastreze esenta si sa-si aminteasca originea,pentru ca e unul din putinele preparate romanesti originale.Nu ne-au adus-o nici turcii,nici francezii e a noastra!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu